Daca nu ai auzit sau vazut vreun ras vreodata inainte, gen, daca locuiesti in Coreea de Nord sau ceva de genul, prima data cand ar fi facut cineva asta in fata ta, ai crede ca au o criza. Intregul lor corp incepe sa tremure si incep sa scoata sunete zgomotoase, hohote incoerente ca un fel de animal suferind. De ce am mai inceput sa facem asta in primul rand? Si de ce ne p lace? Daca v-as spune ca „Reader’s Digest” a avut dreptate tot timpul acesta cand au spus ca „Rasul este cel mai bun medicament?” Asta inseamna ca daca am rade destul de tare si de mult, ranile de cutit s-ar vindeca instant, ca la Wolverine? Nu, dar … rasul te drogheaza.
Nu e cu nimic mai mult decat un intrerupator pe care corpul tau il foloseste pentru a activa vechiul rezervor de endorfine pentru a-ti adminsitra o doza moderata din propriul drog de multumire al creierului. Declansarea consta in miscarile fizice pe care corpul le face cand razi – mai exact „Ha, ha, ha” sau „Heh, heh, heh” sau „Ha, ha, ha, grohait pe nas”.
Si de aceea ne place sa radem. Tuturor ne place un mic drog natural si linistit, in special unul pe care il poti impartasi cu prietenii si strainii fara sa depui mare efort. Este o activitate fizica care declanseaza substanta chimica a placerii, ca masturbarea, insa doar unul dintre aceste doua locuri este acceptabil sa-l faci intr-un cinematograf.
Din punct de vedere ale volutiei, abilitatea si dorinta noastra de a experimenta acele momente au jucat un rol foarte important in relatiile sociale. Si inca mai are – de aceea tuturor ne plac comediile; de acea spunerea unei glume poate detensiona situatiile sociale care altfel ar fi fost stanjenitoare. Poate si de aceea simtul umorului este atat de des considerat ca fiind una dintre cele mai atractive calitati intr-un partener. Totul doar pentru doza aceea de endorfina.