Perspectiva noastra asupra vietii se schimba pe masura ce crestem in varsta. Acest lucru este valabil si pentru gustul publicului. Fiecare noua generatie pare sa stie mai multe decat anterioara si mai dispusa sa accepte lucrurile socante ale generatiei trecute ca fiind ceva normal.
De exemplu, cartea „Fructele maniei” de John Steinbeck a fost considerata prea deprimanta la momentul lansarii. Romanul a ajuns sa fie cenzurat, interzis si chiar ars in public, inclusiv in orasul in care autorul s-a nascut. Mai mult, unii l-au considerat propaganda comunista/socialista, in ciuda faptului ca nu era decat o prezentare reala a vietii americanilor in timpul Marii Depresii. De asemenea, cartea „Mizerabilii” de Victor Hugo nu a fost primita cu recenzii pozitive din partea criticilor vremii. Ambele carti sunt considerate acum carti clasice, pe care toata lumea trebuie sa le citeasca.
Acelasi lucru este valabil si pentru filme. Productii ca „Psycho”, „The Shining”, „Noaptea mortilor vii” sau „Halloween” au fost criticate de catre criticii de specialitate pentru o varietate de motive, desi publicul a fost foarte incantat de ele. Cu timpul, acestea au devenit filme obligatorii de vizionat pentru fiecare cinefil, ba chiar starnind adevarate trenduri. „Psycho” este un film pre-slasher, in timp ce „Halloween” si „Masacrul din Texas” sunt considerate printre cele mai bune si printre primele filme slasher. „Noaptea mortilor vii” a fost primit, in general, doar recenzii proaste la momentul lansarii, fiind criticat pentru productia si efectele speciale slabe, in timp ce acum este considerat cel mai celebru film cu zombi, unul dintre cele mai bune filme horror, precum si primul film in care a aparut mitologia zombi asa cum o stim noi acum (oameni proaspat decedati, intorsi la viata pentru a se hrani cu carne umana).
Madonna si Beatles au primit si ei partea lor de recenzii negative de-a lungul carierei, pentru ca mai tarziu aproape toate lansarilor lor sa fie considerate clasice.